Evi Kalouta, Psiholog-Psihoterapeut, la Embryolab

Cu toţii trecem printr-o perioadă în care „pauză și îndepărtarea” în toate sensurile vine ca o protecție și o soluție la riscurile pe care nu le mai putem controla. Ciudat, dar adevărat, trebuie să ne îndepărtăm de oameni, de locurile în care trăim viața noastră de zi cu zi, din serviicile noastre, chiar … și din propriile noastre vise.

Gestionarea unei crize ne obligă să luăm decizii dificile – de obicei cere ca noi să găsim cele mai puțin neplăcut și, în același timp, cele mai sigure.

În această nouă realitate, multe cupluri sunt obligate să amâne terapie lor, ajungând într-o așteptare grea. O intrebare spontană ar fi: oare care adaptare atât de solicitantă nu ar aduce perturbări, nu ar aduce disconfort, furie sau chiar anxietate cu privire la urma?

Răspunsul este niciuna.

Omul este făcut să reacționeze la obstacole și să caute soluții și modalități de a le depăși. Și deja încearcă și exploatează tot ce poate. Cunoașterea lui, autoprotecția lui, căutarea de sine și, cel mai important, … răbdarea lui. Cuvânt magic și atât de obositor uneori, ne invită pe noi toți să-l cunoaștem încă odată si încă odată. Și să ținem minte ca, așa cum toată natura găsește cu răbdare modalități de a reveni la propriile crize, la fel și a noastră, ne cheamă cu răbdare să găsim următorii pași – dar în siguranță – în credință și îngrijire de sine.

Mai presus de toate, să ne ajutăm baza, materialul nostru cel mai valoros: pe noi înșine. Haideți să vorbim despre dragoste privindune pe noi însuşi, privindu-ne partenerul, privind viața. Și să ne uităm la puterea, rezistența și potențialul nostru de a fi aici, la emoții noastre sincere, la capacitatea noastră de a fi adevărati și maturi pentru acum dar și pentru viitor.